aproape ca imi doream ca ceva sa se intample pentru ca sa nu mai trebuiasca sa fac asta…gaseam ca orice motiv era suficient de bun, ca sa ma faca sa renunt [vremea, dezarmarea ocazionala a celorlalti, indispozitiile mele spontane, nejustificate, dupa cum aveam sa imi dau seama mai tarziu] … si totusi ceva din mine se incapatana sa reziste, ceva din mine se revolta dezgustat in fata slabiciunii, a indoielilor, a timpului pe care l-as fi lasat din nou sa treaca… nu eram straina de cotlonul prin care rataceam si acceptasem sa traversez sevrajul, ca sa ma pot bucura de libertate…nu ii intuiam taria, dar promisiunea acesteia se ridica in spatele meu ca un zid, impiedicandu-ma sa fug…
si apoi pur si s
implu s-a intamplat…
simteam… acutizat chiar, si oricat de mult nu era prea mult… deveneam una cu senzatiile, aproape ca le vizualizam… peretele rece… cantul bocancului sprijinint intr-o juma de milimetru de piatra… frigul… burnita… degetele mele luand forma stancii, cautand adancitura perfecta, sigura, riscul minim… nu asta facem cu totii, la un moment dat… gandeam pentru fiecare membru in parte si apoi integrat, in acel tot unitar care era corpul meu, inca in lupta cu ramasite de teama(teama de a nu mai avea nici un control banuiesc, oricare alta ar fi nejustificata…) corpul meu pe care il fortam, ca sa il cunosc, sa il stapanesc, sa mi-l descopar…
o multitudine de senzatii, inundandu-ma de-a valma si totusi atata liniste in jur… nevoia de a crede in siguranta promisa… singuratatea la inaltime si vocile voastre urcand pana sus, din ce in ce mai dragi…incurajari…glume…momentul dilatat si durerea crunta din degete… dorinta de urca si un calm incredibil… nu vedeam cerul, desigur, dar il stiam acolo si inaintam catre el, probabil mai sincer decat o facusem vreodata…
nu vreau sa dau calificative…nici sa conving…cand te simti fericit nu mai are nici un rost sa faci asta si oricum ai expune senzatiile sau sentimentele, ele nu au cum sa rezoneze dincolo de experienta rememorata… vreau doar sa imi amintesc, cat sa indraznesc mai mult a doua oara…
