J nu e de la Jeleu. more…

Un alt fel de tura merita un alt fel de RT.

“Cei 6 tineri pornesc in neasumuita aventura ce le va schimba destinele si ii va duce pe noi culmi ale progresului. Temerarii, in ordine de la stanga la dreapta:Smi, Mada, Luci, Jeleu, Gabi si Fof. Pe unde ii vor duce itele destinului? Ce obstacole vor avea de infruntat pentru a se infrupta din nou cu privilegiile societatii muncitoare? Isi vor regasi semenii? Sunt intrebari pe care si le-au pus necontenit,de la care numai timpul le-a putut raspunde. more…

De la început a fost una din turele de genul, “mai bine stai acasă şi dormi”, dar am forţat mâna destinului şi am ajuns până la urmă să împlinim un vis comun.

Totul începe sâmbătă dimineaţă când ajung împreună cu Rox pe la 6.10 la microbuzul C&I, care plecase de 10 minute, evident. Eh, oricum nici Costin nu a ajuns, deci este timpul să stăm pe băncuţă şi să râdem de două doamne de companie  pentru homleşi (am dedus noi) care încercau în chip şi fel să se urce în autocarul de Italia (probably they had a programmed job in couple of days, get it get it??). Cu tot şarmul lor, nu prea reuşesc să îi convingă pe şoferi… more…

Postăvarul şi pereţii săi

Da, punem casca de la ieşirea din cort, regulamentar

Ieşirea din Bucureşti a fost criminală de această dată, multă populaţie pe DN1, fel şi fel de specimene. Am plecat cu Gabi, Rox, Blondu şi Andra spre cheile Râşnoavei vineri, 30 aprilie, în jurul orei 17. Coiotu şi Morbidu plecaseră cu un microbuz spre Râşnoave încă de mai demult. more…

Inca astep pozele de la Andrei si ma gandesc ce sentimente o sa mai regasesc in ele. Imi dau seama insa ca pozele minimalizaeza totul, si-mi pare rau ca desi cei carora vreau sa le impartasesc aceasta tura le vor vedea si ei probabil, nu pot prin ele sa se intoarca pe valcelul ala al carui nume doar il banuiesc : partea secundara a valcelului Cioranga.

more…

Văzut-aţi voi vreodată Buşteniul noaptea? Într-o noapte răcoroasă de vară, undeva sub pereţii Caraimanului şi ai Picăturii? Cu un foc sub o piatră şi un culcuş pe corzi şi pe rucsaci? Nici eu, dar toate acestea aveau să se schimbe în noaptea dintre 13 şi 14 iunie.

more…

Două zile în Crai

O cornişă de mici dimensiuni formează o straşină deasupra unui culoar de avalanşă de vreo cinci metri. Undeva de partea cealaltă a culoarului se vede o muchie stâncoasă acoperită de zăpadă care se termină tot cu respectiva cornişă. Ştiu că e ultima forţare până în creastă. Totuşi, zăpada proaspăt depusă ne îngrijorează. Trec cinci minute în care ne gândim la o altă abordare. Încerc o urcare pe lângă peretele din stânga ce mărgineşte micul culoar. Mă opresc în momentul în care linia aleasă este aproape verticală. Mi se pare imposibil, mă retrag în şaua stâncoasă în care Gabi şi Roxana se adăpostesc de vântul necruţător. Uneori uiţi ce înseamnă frica adevărată. Singura cale e înainte, hornurile urcate până aici ar fi prea dificile să fie coborâte fără rapel. Ne uităm unul la celălalt fără să vorbim. Rox nu şi-a revenit din doza şoc de căţărat pe stâncă, zăpadă şi gheaţă de până aici şi poate nu este conştientă de pericolul ce urmează. Mai bine. Gabi stă lângă ea, aşa cum a făcut tot traseul oferindu-i susţinerea de care a avut nevoie.

more…