Pentru ce urc?

Pentru ca-mi plac provocarile. Pentru ca intotdeauna imi voi dori sa fiu la inaltime si pentru ca voi tinti tot mai sus, de fiecare data. Pentru ca nu ma inchin in fata normalului si firescului, si pentru ca ambitia imi creste pe zi ce trece. Pentru ca sunt insetata de nou incontinuu si pentru ca nimeni nu ma poate abate din drumul meu. Pentru ca iubesc muntii, am decis sa nu-mi plec niciodata capul in fata lor, decat atunci cand voi  ajunge sus.

Pentru ca varfurile si crestele vor coincide intotdeauna cu o mare parte din idealurile mele si pentru ca urc cu sinceritate si cu suflet. Pentru ca nu zic niciodata “de-abia astept sa  ajung” ci sorb fiecare clipa, simt fiecare pas pe care-l fac, savurez freamatul fiecarei frunze cazute si troznetul fiecarei crengi pe care, involuntar, o destram cu rucsacul. Pentru toti cei care au devenit una cu muntii, pentru toate framantarile care apasa padurile, pentru toate povestile care ma invaluie fara cuvinte, pentru toate vietuitoarele care intregesc naturalul, pentru fiorii ce-mi strabat fiecare parte a trupului la vazul unei prapastii sau la o alunecare, pentru puterea pe care o am de reusesc mereu sa depasesc impasurile, pentru toate acestea si pentru cei care si-au dat ultima suflare pe altarul muntilor, voi continua sa urc, omagiindu-i.

Pentru mandria de a ma simti mic in permanenta noastra confruntare – dupa cum bine spune un intelept – pentru stancile reci atinse intr-o dupa-masa caniculara, pentru apusurile care anunta victoria unei alte zile parcurse spre inalt, pentru avantajul de a avea stelele mai aproape, pentru stralucirea din ochii mei, pentru rasaritul care ma indeamna sa-mi fac din nou rucsacul si sa pornesc la drum, caci asa-mi sta cel mai bine, pentru iarba care-mi geme sub bocanci si pentru roua diminetii, pentru zapada in care ma afund, care ma provoaca de fiecare data la o crancena lupta, in tentativa de a crea o poteca. Pentru toate acestea si pentru carari senine, voi persevera si de astazi inainte.

Pentru initiativa si controverse, pentru inedit si spontan, pentru ca pe munte nu pot anticipa niciodata ce ma asteapta, pentru unicitatea clipelor traite si pentru amintiri, pentru siguranta si experienta capatata de-a lungul timpului, pentru satisfactii si un orgoliu adanc, pentru sunetul carabelor prinse de un ham sau al unei corzi care se izbeste furioasa de un perete, gata sa-ti sara in ajutorare. Pentru toate acestea si pentru sperantele care n-ar trebui sa piara niciodata, voi pasi negresit inainte, insa cu atentie, caci nu voi reusi vreodata sa-l pacalesc. Pentru ca nu este vorba despre ghicitori, ci despre constiinta.

Pentru riscurile implicate, pentru teama care-mi strange inima cat un bob de mazare cand ma uit in jos, pentru zambetul sceptic si nesigur de la inceput, pentru increderea in tovarasii de drum, pentru depasirea momentelor critice, pentru rezolvarea situatiilor limita cu calm, pentru tact si cumpatare, pentru o mana intinsa in momentul oportun si pentru un “va fi bine, iti promit!”, pentru o privire care valoreaza cat 10.000 de vorbe sau alte gesturi, pentru alegerea caii bune, pentru pertinenta. Pentru toate acestea si pentru ca imi doresc sa fiu om intru totul, voi respinge revoltata sedentarismul.

Pentru prieteniile ce se consolideaza pe munte, pentru focul care-mi incalzeste inima de fiecare data, pentru corzile de chitara ce se aud in surdina, pentru cabanele ascunse, pentru ceaiul dupa care tanjesc atunci cand simt ca viscolul vrea sa ma doboare, pentru refugii si refugiati, pentru respect si bunatate, pentru simplitate si frumos, pentru concret. Pentru toate acestea si pentru idealuri care par utopice, voi spune mereu DA muntilor.

Pentru ca simt ca ma lupt cu muntii, dar de fapt lupt contra propriilor mele limite, pentru a le dobori de fiecare data, pentru ca abia in momentul in care ajung pe creasta inteleg totul si pentru ca sudoarea care imi curge de pe frunte imi spune ca eforturile depuse nu au fost zadarnice. Pentru cele cinci minute de reglare a pulsului, pentru liniste si contemplare, pentru un “bravo” si un “bun venit”. Pentru ca nu este vorba de nici o lupta de fapt, ci doar de o perpetua ascensiune, pentru ca si atunci cand decorul este citadin, mintea imi ramane sus si asociaza totul cu lumea inaltimilor. Pentru toate acestea si pentru aerul de invingator, voi refuza sa fiu ca restul lumii.

Pentru legende si eroi, pentru liniste si intelepciune, pentru suspans si deosebit. Pentru drum. Intotdeauna pentru drum. Pentru brazi si pentru jnepeni. Pentru creste si cornise, pentru rauri si poteci, pentru poieni si pietre. Pentru fiori si zgarieturi. Pentru oameni si rucsaci. Pentru contopire si atingerea telurilor. Pentru mine.

Pentru darul de a alege. Pentru o lume mai primitoare. Pentru a transmite mai departe farmecul lor. Pentru munti si datorita lor.

  Anca – Maria Iosif